Toate definitiile
GOLOMÓZ1 s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata). [Var.: golomăț s. m.] – Et. nec.
1) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlemýžd, melc [Bern. 1, 303], rudă cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. și cu glomotoc, gămălie, chilimoț și gălămoz 2). Gogoloș, mototol (de hîrtie, de bumbac, de mĭez de pîne [!] ș. a.). Chilimoț, boț. Gunoĭ. S. m., pl. jĭ. O plantă graminee sălbatică (dáctylis glomerata). – Și gălămoț, golomăț, golomoț, gomoloț În vest golomoz, boț, bulz: un golomoz de mămăligă (Lung. Univ. 9 Dec. 1929, 3, 1). În Tut. golomoz, în Suc. gilmoază (f., pl. e), gunoĭ, băligar.
gălămóz1/golomóz1 (plantă) (reg.) s. m., pl. gălămóji/ golomóji
gălămóz2/golomóz2 (obiect) (reg.) s. n., pl. gălămoáze/ golomoáze
golomóz1 (plantă) v. gălămóz1
golomóz2 (obiect) v. gălămóz2
GOLOMÓZ2, golomoaze, s. n. V. gălămoz.
GOLOMÓZ s. v. boţ, bulz, cocoloş, moloz.
1) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlemýžd, melc [Bern. 1, 303], rudă cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. și cu glomotoc, gămălie, chilimoț și gălămoz 2). Gogoloș, mototol (de hîrtie, de bumbac, de mĭez de pîne [!] ș. a.). Chilimoț, boț. Gunoĭ. S. m., pl. jĭ. O plantă graminee sălbatică (dáctylis glomerata). – Și gălămoț, golomăț, golomoț, gomoloț În vest golomoz, boț, bulz: un golomoz de mămăligă (Lung. Univ. 9 Dec. 1929, 3, 1). În Tut. golomoz, în Suc. gilmoază (f., pl. e), gunoĭ, băligar.
2) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlomoz, sîrb. glomot, gomot ș. a. V. glămujdesc, hălămujdie, hărmălaĭe, zgomot, gălăgie și cp. cu gălămoz 1). Hălămujdie, hărmălaĭe, învălmășeală, zăhăĭală, dezordine.
golomắț, -óț, -óz, V. gălămoz.