Toate definitiile

GONÁȘ, gonași, s. m. (Rar) Hăitaș². – Goni + suf. -aș.

GONÁŞ s. v. hăitaş.

gonácĭ, -e adj. Care gonește, urmărește, fugărește: cine gonacĭ, om gonacĭ (călare). S. m. Taur tînăr, gonitor. Cal, cursier. Vechĭ. Cercetător, explorator (călare) al terenuluĭ de bătălie. Persecutor. – Gonáș (vechĭ), urmăritor (călare).

gonáș (reg.) s. m., pl. gonáși