Toate definitiile

GÓRNIC, gornici, s. m. (Reg.) 1. Pădurar, pândar. 2. (Entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĩnikŭ (< gora „munte, pădure”).

GÓRNIC s. v. croitor.

GÓRNIC s. v. pădurar, pândar.

gorníc, gorníci, s.m. (reg., înv.) 1. pădurar. 2. paznic. 3. aprod. 4. insectă denumită și „croitor” sau capricorn.

górnic (górnici), s. m. – 1. Pădurar. – 2. Paznic, ușier. – 3. Portar, ușier. Mag. gornjik, pol. gornik (Cihac, II, 502), din sl. gora „pădure”. În Trans. – Var. gorniceasă, s. f. (nevastă de paznic sau de ușier).

górnic m. (pol. gornik, vsl. *gorĭnikŭ, d. gora, munte). Carp. Pădurar. Trans. Jitar, pîndar. Trans. vest (ung. gornyik). Aprod, ușier.

górnic (reg.) s. m., pl. górnici