Caută
Traducere
Toate definitiile
GORÚN, goruni, s. m. Specie de stejar cu trunchiul drept, cu frunze ovale, lobate pe margine și cu fructul o ghindă (Quercus petraea). – Din bg., scr. gorun.
GORÚN s. (BOT.) 1. (Quercus petraea) (pop.) slădun, tufan, (Olt. şi Ban.) ceroi. 2. v. stejar.
GORÚN s. v. moşmon.
gorún (gorúni), s. m. – Varietate de stejar (Quercus pedunculata). – Var. goron. Sl. (bg., sb.) gorun (Weigand, BA, III, 97; Conev 48; Skok 68); cf. gîrniță. Este mai puțin probabilă der. din sl. grumŭ „desiș, tufiș” (Cihac, II, 125). – Der. goroniș, s. n. (pădure de stejari); goruniște, s. f. (pădure de stejari).
gorún m. (bg. sîrb. gorun. V. gîrneață). Un fel de stejar numit și slădun și tufan (quercus sessiliflóra).