Toate definitiile

GRAJD, grajduri, s. n. Construcție sau încăpere special amenajată pentru adăpostirea animalelor domestice mari. – Din sl. graždĩ.

GRAJD s. (înv. şi reg.) sălaş, staul, (reg., mai ales în Transilv.) poiată, (Transilv.) cobălteaţă, (Mold. şi prin Transilv.) pătul, (prin Mold.) serai, (Ban.) ştal, (prin Transilv., Maram. şi Mold.) ştalău, (Ban.) ştalog. (Vitele se adăpostesc în ~.)

grajd (grájduri), s. n. – 1. Construcție pentru adăpostirea animalelor domestice mari. – 2. Iesle. Sl. graždĭ (Miklosich, Lexicon, 151; Cihac, II, 115; Conev 79; DAR), cf. bg. grazd. – Der. grăjdar, s. m. (bărbat care se ocupă de îngrijirea animalelor dintr-un grajd).

grajd n., pl. urĭ (vsl. bg. gražd. V. gard). Staul, maĭ ales de caĭ. Fig. Locuință murdară. – În est grajdĭ, pl. -dĭurĭ. V. șopron.

grajd s. n., pl. grájduri