Toate definitiile

GRANDOÁRE, grandori, s. f. (Livr.) Aspect măreț, maiestuos, falnic, impunător; măreție, grandiozitate. – Din fr. grandeur.

GRANDOÁRE s. 1. măreţie, monumentalitate, splendoare. (~ unui palat.) 2. v. măreţie. 3. măre-ţie, solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 4. v. glorie.

Grandoare ≠ mizerie

GRANDOÁRE s.f. Măreție. [Gen. -orii. / cf. fr. grandeur, it. grandore].

GRANDOÁRE s. f. însușirea de a fi grandios; măreție; strălucire, splendoare. (< fr. grandeur)

*grandiozitáte f. (it. grandiositá) și grandoáre f., pl. orĭ (fr. grandeur). Măreție.

grandoáre s. f., g.-d. art. grandórii; pl. grandóri