Toate definitiile
BURUIANĂ-GRÁSĂ s. v. portulacă.
MITARCĂ GRÁSĂ s. v. pitarcă.
GRAS, -Ă, grași, -se, adj., GRÁSĂ, grase, s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras. ◊ Țesut gras = țesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre câștiguri bănești, sume de bani) Mare, însemnat. 2. Care conține multă grăsime; cu multă grăsime; gătit cu multă grăsime. Carne grasă. 3. (În sintagma) Acid gras = acid care se combină cu glicerina, formând grăsimi. 4. (Despre fructe) Plin, cărnos; (despre iarbă) cu firul gros și plin de sevă. 5. (Despre pământ) Fertil, roditor. II. S. f. (În sintagma) Grasă de Cotnari = specie de viță de vie cu strugurii având boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor aldine. 2. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III. 1.). – Lat. grassus (= crassus).
GRAS adj., s. 1. adj. corpolent, gros, obez, planturos, plin, rotofei, rotund, umflat, voluminos, (pop.) trupeş, (reg.) încălat. (O femeie ~.) 2. adj. împlinit, plin, rotund, rotunjit. (Braţe ~.) 3. adj., s. v. aldin. 4. adj. v. adipos. (Ţesut ~.) 5. adj. uleios, unsuros, (livr.) onctuos. (Materie ~.) 6. adj. uns, unsuros, (rar) onctuos. (Un obiect ~.) 7. adj. untos. (Lapte ~.) 8. adj. v. fertil.
GRAS s. v. grăsime.
Gras ≠ costeliv, slab
IARBĂ-GRÁSĂ s. v. agurijoară, brâncă, iar-bă-de-ureche, portulacă, urechelniţă.
PĂLĂMIDĂ-GRÁSĂ s. v. susai.
IARBĂ-GRASĂ-DE-GRĂDÍNĂ s. v. pătlagină.
gras (grásă), adj. – 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime. – 2. Unsuros. – 3. Cărnos, zemos (despre fructe și plante). – 4. Fertil, roditor (despre pămînt). – 5. (S. m., înv.) Grăsime. – Mr., megl. gras, istr. gros. Lat. grassus (Diez, I, 251; Pușcariu 726; Candrea-Dens., 749; Densusianu, Hlr., 111; REW 2299; DAR; Rosetti, I, 73), cf. it. grasso, prov., fr. gras, sp. graso, port. graxo. – Der. grasă, s. f. (varietate de struguri); grăscean, adj. (gras, dolofan, rotofei); grăsime, s. f. (înv., îngrășămînt; untură), cu suf. -ime; grăsun, s. m. (purcel de lapte), cu suf. -un (după Candrea-Dens., 750 și DAR, din. lat. pop. *grassonem); îngrășa, vb. (a deveni gras; a pune îngrășămînt, bălegar), care, după Pușcariu 856; Candrea-Dens., 751 și DAR, ar proveni din lat. *ingrassiāre, cf. mr. ngrașu, dar care pare mai curînd un der. intern; îngrășetor, adj. (care îngrașă); îngreșămînt, s. n. (îngrășămînt).
FOAIE-GRÁSĂ s. v. îngrăşătoare.
ZBÂRCIÓG-GRAS s.m. (v. la zbârciog), pl. zbârciógi-gráși
zbârcióg-grás (ciupercă) s. m., pl. zbârciógi-gráși
gras, -ă adj. (lat. grassus și crassus, it. grasso, pv. fr. gras, sp. graso, pg. graxo). Care are multă grăsime. Fig. Bogat: pungă grasă. Pămînt gras, argilos și fertil. S. n. Vechĭ. Grăsime.
gráșiță f., pl. e (sîrb. grašica, bg. grašec, dim. d. grah, mazăre). Olt. O plantă erbacee (numită și ĭarbă grasă) cu tulpina ramificată și întinsă pe pămînt, cu frunzele cărnoase, cu florile galbene și cu fructele capsulare (portuláca olerácea). Vlăstarele eĭ tinere se mănîncă ca salată contra scorbutuluĭ. V. ghețușcă.
gras adj. m., pl. grași; f. grásă, pl. gráse
*ardéi gras s. m. + adj.