Toate definitiile

GÂDILĂTÚRĂ, gâdilături, s. f. Faptul de a gâdila; senzație particulară provocată cuiva prin gâdilare. [Var.: gâdilitúră s. f.] – Gâdila + suf. -ătură.

GÂDILĂTÚRĂ s. v. gâdilare.

gîdilătúră f., pl. ĭ. Vest. Rezultatu gîdilăriĭ. – În est gîdilitură.

gâdilătúră s. f., g.-d. art. gădilătúrii; pl. gâdilătúri