Toate definitiile

GÂNDÍRE gândiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință. 3. Idee, gând (1), cuget; meditație, reflecție. 4. Imaginație, fantezie. – V. gândi.

GÂNDÍRE s. 1. v. cugetare. 2. (FILOZ.) conştiinţă, cuget, spirit, suflet, (livr.) for interior, (înv.) cunoştinţă, ştiinţă, (grecism înv.) sinidisis. (Noţiunea de ~.) 3. v. minte. 4. v. judecată. 5. v. chibzuire.

gîndíre f. Cugetare, idee, părere: filosofiĭ aŭ gîndirĭ înalte.

gândíre s. f., g.-d. art. gândírii; pl. gândíri