Toate definitiile

GÂNGURÍ, gânguresc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei și turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguní, gungurí vb. IV] – Formație onomatopeică.

GÂNGURÍ vb. 1. (prin Munt.) a sopeltivi, (prin Olt.) a ştiorlâcăi. (Un copil mic care ~.) 2. a ugui. (Turturelele ~.)

gîngurésc și -réz, V. gunguresc.

gîngurésc, V. gunguresc.

gungunésc și gungurésc v. intr. (imit. înrudit cu gînganie și a gîgîi). Se zice despre vocea copiilor în ainte [!] de a putea vorbi și despre vocea porumbilor [!] și turturelelor. – Și gînguresc, gîngurez și uguĭesc.

gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă