Toate definitiile

GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak.

GÂNSÁC s. (ORNIT.) gâscan.

gînsác (gânsáci), s. m. – Gîscan. – Mr. gusac, megl. gînsac. Sl. *gąsakŭ (Conev 54; DAR), cf. bg. găsak, sb. gusak, ceh., rut. husak. Cf. gîscă.

gînsác m. (vsl. gonsakŭ, bg. gysák. V. gîscă). Est. Masculu gîșteĭ. – În vest gîscan.

gânsác (pop.) s. m., pl. gânsáci