Toate definitiile

GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.

GÂRBOVÍ vb. a se cocârja, a se cocoşa, a se gheboşa, a se încovoia, a se îndoi. (S-a ~ de tot din cauza bătrâneţii.)

gîrbovésc v. tr. (d. gîrbov). Fac gîrbov: bătrîneța [!] l-a gîrbovit. V. refl. S´a gîrbovit de bătrîneță [!].

gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă