Toate definitiile

GÂRLĂ, gârle, s. f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) în mare cantitate, din belșug. 2. Depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo.

GÂRLĂ s. (GEOGR.) (Transilv. şi Mold.) ponor.

gîrlă (gîrle), s. f. – 1. Braț de rîu. – 2. Apă mică. Bg. gărlo (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Conev 9; DAR). – Der. gîrlan, s. m. (copil hoinar). – Cf. gîrlici, gîrliță.

gî́rlă f., pl. e (vsl. bg. grŭlo, gît, gură, gură de rîŭ; rut. girlo, gură de rîŭ, maĭ ales a Dunăriĭ, gorlo, gîtlej. V. ghĭorlan, îngurluĭesc și jirloaĭe). Braț de rîŭ. Pîrăŭ [!]. Adv. Ca gîrla, jirloaĭe: apa curgea gîrlă pin [!] ferestre, (fig.) belelele curgeaŭ gîrlă.

gấrlă s. f., g.-d. art. gấrlei; pl. gấrle