Toate definitiile

gîndác m. (vsl. *gondakŭ, insect [!] bîzîitor, de unde și rus. guditĭ, a cînta din vioară; sîrb. gundelj, cărăbuș, d. gundjati, a murmura, gundoriti, a bîzîi, rudă și cu rom. gînganie și gadină. Cp. și cu litv. gondas, șarpe. Bern. 1, 289). Insect coleopter, ca cărăbușu, cantarida ș. a. Șoarice [!] (Hațeg). Șarpe (Maram.). Gîndacĭ de matasă [!] (pin [!] aluz. la forma gogoșilor), un fel de omizĭ marĭ care produc o gogoașă formată din fire de matasă (Barb. vermĭ [!] de matasă, după fr. vers a soie).