Toate definitiile

HABITÚDINE, habitudini, s. f. (Livr.) Obișnuință, deprindere, obicei. – Din lat. habitudo, -inis, fr. habitude.

HABITÚDINE s. v. deprindere, obicei, obiş-nuinţă.

HABITÚDINE s.f. Obicei, obișnuință, deprindere. [Cf. lat. habitudo, fr. habitude].

HABITÚDINE s. f. obișnuință; deprindere, obicei. ◊ mod de comportament, istoricește constituit, al indivizilor aparținând aceluiași grup. (< fr. habitude, lat. habitudo)

*habitúdine, V. abitudine.

habitúdine (livr.) s. f., g.-d. art. habitúdinii; pl. habitúdini