Toate definitiile

HANGÍU, hangii, s. m. Persoană care ține un han². – Din tc. hanci.

HANGÍU s. (înv.) birtaş, locandier, tractirgiu.

hangíŭ m. (turc. hanšy). Stăpîn de han. – Fem. -gĭoaĭcă saŭ -giță, pl. e.

hangíu s. m., art. hangíul; pl. hangíi, art. hangíii (-gi-ii)