Toate definitiile

HARDUGHÍE, hardughii, s. f. Clădire, încăpere etc. mare, de obicei veche și dărăpănată; șandrama (1). – Din ngr. hartopiia.

hardughíe, hardughíi, s.f. (pop.) 1. clădire mare, goală, neproporționată; șandrama. 2. (înv.) ruină, dărâmătură. 3. (înv. fig.; despre oameni) căzătură, prăpădit.

hardughíe f. (ngr. harturgia, fabrică de hîrtie, d. harti, hîrtie, și -urghie ca´n liturghie, chirurgie, dramaturgie. Prima fabrică de hîrtie exista deja în Țara Românească la 1768 [Ĭorga, Negoț. 191]. De la una din aceste fabricĭ, care era, de sigur [!], mare, hardughie a ajuns să însemne „casă colosală” și, după ce va fi fost părăsită, „casă ruinată”). Mold. Munt. est. Casă mare peste măsură, dam. Casă ruinată. Fig. Persoană hodorogită, îmbătrînită. – În Munt. vest hurdughie. V. cocĭoabă, haraba, hărăbaĭe, hraĭ, odobaĭe, orliște, vraiște, palat.

hardughíe (pop.) s. f., art. hardughía, g.-d. art. hardughíei; pl. hardughíi, art. hardughíile