Toate definitiile

HÁSPEL, haspeluri, s. n. 1. Mașină folosită la finisarea țesăturilor și a pieilor. 2. Mașină care trece firele de pe țevi sau de pe bobine pe sculuri, pentru a forma pachete de bumbac. – Din germ. Haspel.

HÁSPEL s.n. 1. Mașină folosită la finisarea țesăturilor, pentru fierberea și vopsirea pânzei etc. 2. Depănătoare, mașină de depănat. [Pron. haș-pel, pl. -uri. / < germ. Haspel].

HÁSPEL s. n. 1. mașină la finisarea țesuturilor, pentru fierberea și vopsirea pânzei etc. 2. bazin prevăzut la partea superioară cu un sistem de palete mobile, utilizat în tăbăcărie. 3. mașină de depănat. (< germ. Haspel)

háspel s. n., pl. háspeluri