Toate definitiile
HULÚB, hulubi, s. m., adj.m. 1. S. m. (Ornit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub.
HULÚB s. v. porumbel.
hulúb (hulúbi), s. m. – Porumbel. – Var. golumb, gulup. Mr. gulup. Rut. holub, var. din sl. goląbi (Miklosich, Lexicon, 135; Cihac, II, 144; Byhan 311; DAR), cf. bg. golăb. – Der. hulubiță, s. f. (porumbiță), cf. sl. goląbica; hulăbărie, s. f. (porumbar, adăpost pentru hulubi). – Cf. gulup.
hulúb m. (rut. hólub, rus. gólubĭ, d. vsl. golombĭ, rudă cu lat. columbus. V. porumb și hurlup). Nord. Porumb (pasăre). Fc. Hurlup. – În Nț. hurlub, în Ban. Gorj golumb și golîmb (vsl.), ca porumb față de porîmb: golîmbiĭ zburară (Șez. 36, 8).
1) porúmb m. (lat. pălŭmbus, porumb sălbatic, care e o formă oscică îld. cŏlŭmbus, porumb; it. palombo, sp. palomo, pg. pombo. V. hulub). Mold. sud. O pasăre domestică cu zbor foarte ușor și care trăĭește și în stare sălbatică. (Există o mulțime de felurĭ de porumbĭ: guțanĭ, califarĭ, misirliĭ, motațĭ, învîrtitorĭ și alțiĭ. Eĭ trăĭesc păreche, ca și turturelele, și-s considerațĭ ca simbolu fidelitățiĭ conjugale. În armată îs întrebuințațĭ la dus informațiunĭ la marĭ depărtărĭ. În Munt. se numește porumbĭel [!], în Mold. nord hulub, în Olt. golumb, în Ban. golîmb). Munt. (pin [!] abuz la forma coceanuluĭ, ca și bg. gŭlybĭ). Popușoĭ [!], o plantă (V. popușoĭ). – Și porîmb pe alocurea. V. guguștĭuc.
hulúb1 (reg.) adj. m., pl. hulúbi; f. hulúbă, pl. hulúbe
hulúb2 (reg.) s. m., pl. hulúbi