![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileHĂRMĂLÁIE s. f. Zgomot mare, larmă (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă, tărăboi, hălălaie, hărhălaie. [Var.: harmaláie s. f.] – Formație onomatopeică. HĂRMĂLÁIE s. balamuc, gălăgie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (livr.) tapaj, (fam.) tam-tam, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. şi fam.) chiloman, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalâc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gâlceavă, (fig.) ţigănie, (arg.) năsulie. (Era acolo o ~ de nedescris.) hărmăláie s. f., art. hărmăláia; g.-d. art. hărmăláiei HĂRMĂLÁIE s. f. Zgomot mare, larmă (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă, tărăboi, hălălaie, hărhălaie. [Var.: harmaláie s. f.] – Formație onomatopeică. HĂRMĂLÁIE s. balamuc, gălăgie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (livr.) tapaj, (fam.) tam-tam, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. şi fam.) chiloman, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalâc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gâlceavă, (fig.) ţigănie, (arg.) năsulie. (Era acolo o ~ de nedescris.) HĂRMĂLÁIE, hărmălăi, s. f. Larmă, zgomot mare (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă. [Var.: harmaláie s. f.] – Onomatopee. hărmăláĭe f., pl. ăĭ (vsl. *kormola, kramola, răscoală, mlat. carmula, cuv. germanic, de unde și suedez, dial. klamra, vechĭ islandez glamra, a face gălăgie, glam, glamm, gălăgie, glaumr, veselie zgomotoasă. V. Bern. la kormola, glomotŭ și glumŭ și rom. mă crămăluĭesc, calamandros, gălămoz și glumă). Hălălaĭe, harhat, ramăt, gălăgie, mare amestecătură de glasurĭ: a sărit să descurce hărmălaĭa (Sov. 180). – În est harmalaĭe și harhalaĭe. V. agîrlîc. HARMALÁIE s. f. V. hărmălaie. harmaláĭe, V. hărmălaĭe. hărmăláĭe f., pl. ăĭ (vsl. *kormola, kramola, răscoală, mlat. carmula, cuv. germanic, de unde și suedez, dial. klamra, vechĭ islandez glamra, a face gălăgie, glam, glamm, gălăgie, glaumr, veselie zgomotoasă. V. Bern. la kormola, glomotŭ și glumŭ și rom. mă crămăluĭesc, calamandros, gălămoz și glumă). Hălălaĭe, harhat, ramăt, gălăgie, mare amestecătură de glasurĭ: a sărit să descurce hărmălaĭa (Sov. 180). – În est harmalaĭe și harhalaĭe. V. agîrlîc. HARMALÁIE s. f. V. hărmălaie. |