Toate definitiile

IERBĂLÚȚĂ, ierbăluțe, s. f. Plantă erbacee cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu flori violete dispuse în spice mici (Phalaris arundinacea). – Iarbă + suf. -ăluță.

IERBĂLÚŢĂ s. v. iarbă-albă.

ierbălúță s. f., g.-d. art. ierbălúței; pl. ierbălúțe