Toate definitiile

IERTÁRE, iertări, s. f. Acțiunea de a ierta și rezultatul ei; iertăciune. ♦ Scuză. ◊ Expr. Să avem iertare! = a) să ne scuzați! b) cred că nu ai dreptate! – V. ierta.

IERTÁRE s., interj. 1. s. v. absolvire. 2. s. (BIS.) dezlegare, pocăinţă, (înv.) pocaianie. (~ de păcate.) 3. s. v. scuză. 4. s. indulgenţă, îndurare, îngăduinţă, milostivire, (livr.) clemenţă. (Cere cu umilinţă ~.) 5. interj. îndurare!, (înv.) aman!

ĭertáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a ĭerta. A cere ĭertare, a cere grație, scuză. Ĭertare! (subînț. dă-mĭ, cer), ĭartă-mă, scuză-mă!

iertáre s. f., g.-d. art. iertắrii; pl. iertắri