Toate definitiile

IERÚNCĂ, ierunci, s. f. Pasăre cu penele brune-roșcate împestrițate cu pene albe, negre și cenușii, cu un cerc roșu în jurul ochilor și cu un moț pe cap, vânată pentru carne (Tetrastes bonasia); brădioară. – Cf. sl. jarenbĩ.

IERÚNCĂ s. (ORNIT.; Tetrastes bonasia) găinuşă, (reg.) alunar, brădioară, brădişoară, ieruşcă, găinuţă-roşie, gotcă-roşie, (Transilv.) pasăre-împărătească.

ierúncă (ierúnci), s. f. – Urzică (Bonasia betulina). – Var. iruncă. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu sl. jarębĭ, jarębĭca „potîrniche” (Cihac, II, 149; Scriban), însă der. directă este dificilă. Drăganu, Dacor., VI, 284, se gîndea la sb. jaruh „de primăvară” sau bg. jarka, jarica „puișor”.

ĭerúncă f., pl. ĭ (vsl. ĭarembĭ, rut. órĕabka). Găinușă de munte, gotcă, fr. gelinotte (tétrao bonasia). – În est și iruncă.

ierúncă s. f., g.-d. art. ierúncii; pl. ierúnci