Toate definitiile

IEZĂTÚRĂ, iezături, s. f. Baraj (de pământ, de piatră etc.) construit de-a curmezișul unei văi pentru a stăvili apa și a forma un iaz. – Iezi + suf. -ătură.

IEZĂTÚRĂ s. v. baraj, stavilă, stăvilar, zăgaz.

iezătúră (iezitúră), s.f. (reg.) stavilă în calea unei ape; zăgaz, dig.

iezătúră s. f., g.-d. art. iezătúrii; pl. iezătúri