Toate definitiile

IMÁȘ, imașuri, s. n. Teren necultivat pe care crește iarbă, folosit pentru pășunat; izlaz, pășune, suhat. – Din magh. nyomás.

IMÁŞ s. v. păşune.

imáș (imáșuri), s. n. – Izlaz, pășune. Mag. nyomás (Cihac, II, 508; Philippide, Principii, 64; Șeineanu, Rom., XXX, 549; DAR), cu n- dispărut, datorită unor sintactice, ca *în nimaș › în imaș.

imáș n., pl. urĭ și e (ung. nyomás, călcare, cîmp destinat pășuniĭ, nyom, urmă, călcătură. Cp. cu bătătură, toloacă și pistă). Est. Izlaz [!], păscătoare, loc de pășune lîngă sat. V. suhat.

imáș s. n., pl. imáșuri