Toate definitiile

IMPACIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Nerăbdare. ♦ Neliniște, îngrijorare. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatience, lat. impatientia. Cf. it. impazienza.

IMPACIÉNŢĂ s. v. agitaţie, frământare, grijă, îngrijorare, neastâmpăr, nelinişte, nerăbdare, nervozitate, temere, zbucium.

Impacienţă ≠ pacienţă

IMPACIÉNȚĂ s.f. (Rar) Nerăbdare, neliniște. [Cf. fr. impatience, it. impazienza, lat. impatientia].

IMPACIÉNȚĂ s. f. nerăbdare, neliniște. (< fr. impatience, lat. impatientia)

*impaciénță f., pl. e (fr. impatience, lat. impatientia, it. impazienza. V. paciență). Nerăbdare.

impaciénță (livr.) (-ci-en-) s. f., g.-d. art. impaciénței

IMPACIENTÁ, impacientez, vb. I. Refl. (Livr.) A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. ♦ A se îngrijora, a se neliniști. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatienter.

IMPACIENTÁ vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, nelinişti, speria, tulbura.

IMPACIENTÁ vb. I. refl. A-și pierde răbdarea, a se neliniști. [Pron. -ci-en-. / cf. fr. impatienter, it. impazientare].

IMPACIENTÁ vb. refl. a-și pierde răbdarea; a se alarma, a se neliniști. (< fr. impatienter)

*impacientéz v. tr. (fr. impatienter). Fac impacient, fac să peardă [!] răbdarea. V. refl. Perd [!] răbdarea.

!impacientá (a se ~) (-ci-en) vb. refl., ind. prez. 3 se impacienteáză