Toate definitiile

IMPOTÉNȚĂ s. f. Lipsă de vigoare; neputință. ♦ Spec. Stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotence, lat. impotentia.

IMPOTÉNŢĂ s. (MED.) (livr.) emasculaţie, (pop.) neputinţă.

IMPOTÉNŢĂ s. v. incapacitate, neputinţă, slăbiciune.

Impotenţă ≠ potenţă, vigoare

IMPOTÉNȚĂ s.f. (Rar) Lipsă de vigoare; neputință, moleșeală. ♦ Imposibilitatea săvârșirii actului sexual de către un bărbat. [< fr. impotence, lat. impotentia].

IMPOTÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de vigoare; neputință. ◊ imposibilitate a bărbatului de a săvârși actul sexual. 2. ~ funcțională = pierdere totală sau parțială a funcțiilor unui membru, ca urmare a unei fracturi, paralizii, anchiloze. (< fr. impotence, lat. impotentia)

*impoténță f., pl. e (lat. impotentia). Neputință, infirmitate.

impoténță s. f., g.-d. art. impoténței