Toate definitiile

IMPUNĂTÓR, -OÁRE, impunători, -oare, adj. Care impresionează (prin dimensiuni, calități etc.); măreț, falnic, impozant, grandios. – Impune + suf. -ător.

IMPUNĂTÓR adj. 1. grandios. 2. grandios, maiestos, măreţ, (livr.) august. (O ceremonie ~oare.) 3. v. fal-nic.

Impunător ≠ neimpunător

IMPUNĂTÓR, -OÁRE adj. Măreț, falnic, impozant. [< impune + -tor].

IMPUNĂTÓR, -OÁRE adj. măreț, falnic, impozant. (< impune + -/ă/tor)

*impunătór, -oare adj. Care impune, care atrage atențiunea, respectu: figură impunătoare. Care înalță sufletu: ceremonie impunătoare. Considerabil: forțe impunătoare.

impunătór adj. m., pl. impunătóri; f. sg. și pl. impunătoáre