Toate definitiile

INCAPACITÁTE s. f. Lipsă de capacitate, neputință de a face ceva; p. ext. nepricepere. ♦ Stare, situație a unei persoane care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapacité.

INCAPACITÁTE s. 1. v. inaptitudine. 2. v. neputinţă. 3. neputinţă, slăbiciune, (rar) impotenţă, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoioşetură, (înv.) nemernicie. (~ unui bolnav.) 4. incompetenţă, necompetenţă, nepregătire, ne-pricepere, (fig.) slăbiciune. (~ unui profesor.)

Incapacitate ≠ capacitate

INCAPACITÁTE s.f. Lipsă de capacitate, neputința de a face ceva; (p. ext.) nepregătire, nepricepere. ♦ Situația celui incapabil. [Cf. fr. incapacité].

INCAPACITÁTE s. f. lipsă de capacitate, de pricepere, de competență; (p. ext.) nepregătire; stângăcie. (< fr. incapacité)

*incapacitáte f. (d. capacitate; fr. -acité. Lipsă de capacitate, prostie. Jur. Starea uneĭ persoane lipsite de oare-care drepturĭ.

incapacitáte s. f., g.-d. art. incapacitắții