Toate definitiile
INCISÍV1, incisivi, s. m. (Și în sintagma dinți incisivi) Fiecare dintre dinții lați, cu rădăcinile neramificate, aflați în planul anterior al arcadelor dentare, sus și jos, și folosiți pentru tăierea alimentelor. – Din fr. incisive.
INCISÍV2, -Ă, incisivi, -e, adj. Pătrunzător; tăios, mușcător. Stil incisiv. – Din fr. incisif.
INCISÍV adj. v. batjocoritor, epigramatic, sarcastic, satiric.
INCISÍV, -Ă adj. Tăios, mușcător. ♦ Dinți incisivi (și s.m.) = cei patru dinți din față care taie alimentele. [Var. inciziv, -ă adj. / < fr. incisif].
INCISÍV1 s. m. cei patru dinți din față care taie alimentele. (< it. incisive)
INCISÍV2, -Ă adj. (fig.; despre vorbe, stil) pătrunzător, mușcător, sarcastic. (< fr. incisif)
*incizív, -ă adj. (fr. incisif, d. lat. incísus, part. d. in-cido, -cídere, a tăĭa în. V. inciziune, ucid). Care servește la tăĭat: dințĭ incizivĭ [!] (care-s în față, patru jos și patru sus). Fig. Mușcător, pătrunzător, vehement: stil, discurs inciziv. Adv. A scrie inciziv.
incisív1 adj. m., pl. incisívi; f. incisívă, pl. incisíve
incisív2 s. m., pl. incisívi