Toate definitiile

INCITÁ, incít, vb. I. Tranz. (Livr.) A ațâța, a întărâta; a instiga la... – Din fr. inciter, lat., it. incitare.

INCITÁ vb. 1. v. instiga. 2. v. stimula.

INCITÁ vb. I. tr. (Liv.) A ațâța, a întărâta; a instiga la... [P.i. 1 incít, 3,6 -tă. / < fr. inciter, cf. it., lat. incitare].

INCITÁ vb. tr. 1. a ațâța, a provoca, a instiga la... 2. a provoca un interes viu, stimulativ. (< fr. inciter, lat. incitare)

*incít, a -á v. tr. (lat. ín-cito, -áre. V. ex-cit, citez). Excit, ațîț, instig, îndemn: a incita la revoltă.

incitá (a ~) vb., ind. prez. 3 incítă

2) încetéz v. tr. (d. ceată; vsl. četati sen, a se înceta). Vechĭ. Bag în ceată. V. refl. Mă bag în ceată, mă asociez. – Și încitez și încitesc.

încitésc, -éz, V. încetez 2.