Toate definitiile

INCÍZĂ s.f. 1. (Gram.) Propoziție incidentă. 2. (Arte) Motive ornamentale obținute prin zgârierea în adâncime a materialului. [< fr. incise, cf. lat. incisus – tăiat].

INCÍZĂ s. f. 1. propoziție incidentă. 2. (arte) motive ornamentale obținute prin zgârierea în adâncime a materialului. 3. (muz.) subdiviziune a unei teme ritmico-melodice care poate constitui elementul de bază pentru o dezvoltare ulterioară. (< fr. incise)

*incíză f., pl. e (fr. incise, it. inciso, d. lat. in-cisum, part. d. in-cido, -cídere, a tăĭa în. V. inciziune). Mică propozițiune care formează un înțeles a parte și e aruncată în mijlocu alteĭa maĭ importante: baniĭ, zice înțeleptu, nu te fac fericit. Muz. Grupă de note care formează un fragment de ritm.

incíză (motiv ornamental, nucleu muzical) s. f., g.-d. art. incízei; pl. incíze

INCIZÁ, incizez, vb. I. Tranz. A face o incizie; a ornamenta cu ajutorul inciziilor. – Din fr. inciser.

INCIZÁ vb. a cresta.

INCIZÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A face o incizie, a tăia. [< fr. inciser].

INCIZÁ vb. tr. a face o incizie, a tăia. (< fr. inciser)

incizá (a ~) vb., ind. prez. 3 incizeáză