![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileINCRIMINÁȚIE, incriminații, s. f. (Înv.) Incriminare. [Var.: incriminațiúne s. f.] – Din fr. incrimination. INCRIMINÁŢIE s. v. acuzare, acuzaţie, învi-novăţire, învinuire. INCRIMINÁȚIE s.f. Incriminare. [Gen. -iei, var. incriminațiune s.f. / cf. fr. incrimination, lat.bis. incriminatio]. INCRIMINAȚIÚNE s. f. v. incriminație. INCRIMINAȚIÚNE s.f. v. incriminație. *incriminațiúne f. (fr. incrimination, d. lat. criminátio, -ónis). Acuzațiune de o crimă saŭ de un lucru maĭ mic. – Și -áție și -áre. |