Toate definitiile

INDECÉNȚĂ, indecențe, s. f. Lipsă de decență, de bună-cuviință; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. – Din fr. indécence, lat. indecentia.

INDECÉNŢĂ s. v. obscenitate.

Indecenţă ≠ decenţă

INDECÉNȚĂ s.f. Lipsă de decență; purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. [Cf. fr. indécence, it. indecenza, lat. indecentia].

INDECÉNȚĂ s. f. lipsă de decență; exprimare, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. (< fr. indécence, lat. indecentia)

*indecénță f., pl. e (lat. in-decentia). Necuviință. Vorbă indecentă.

indecénță s. f., g.-d. art. indecénței; (fapte) pl. indecénțe