Toate definitiile

VARIABILĂ INDEPENDÉNTĂ s. (MAT.) argument.

INDEPENDÉNT, -Ă, independenți, -te, adj. 1. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independență, liber², autonom. ◊ Loc. prep. Independent de... = fără a ține seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu inițiativă personală. – Din fr. indépendant.

INDEPENDÉNT adj., adv. 1. adj. liber, neatârnat, suveran, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) nedepen-dent, volnic. (Stat ~.) 2. adj. v. autocefal. 3. adj., adv. separat. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.)

Independent ≠ dependent

INDEPENDÉNT, -Ă adj. 1. Care nu depinde de nimic sau de nimeni; liber, neatârnat; autonom. 2. Care se bizuie pe propriile sale forțe; cu inițiative personale. [< fr. indépendant].

INDEPENDÉNT, -Ă I. adj. 1. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatârnat; autonom. ♦ ~ de = fără a ține seama de... 2. care se bizuie pe propriile sale forțe; cu inițiative personale. II. s. m. pl. (în revoluția burgheză din Anglia) membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei și nobilimii mijlocii. (< fr. indépendant)

*independént, -ă adj. (d. dependent; fr. indépendant). Care nu depinde de nimenĭ, liber: România e o țară independentă. Ĭubitor de libertate, care nu se supune altuĭa: caracter independent. Care n´are relațiune cu altu: această chestiune e independentă de aceĭa. Adv. În mod independent, fără relațiune cu: independent de ceĭa [!] ce s´a spus.

independént adj. m., pl. independénți; f. independéntă, pl. independénte