Toate definitiile

INDICÁȚIE, indicații, s. f. Îndrumare, lămurire, recomandare; indiciu, informație. [Var.: indicațiúne s. f.] – Din fr. indication, lat. indicatio, -onis.

INDICÁȚIE s.f. Îndrumare, informație, indiciu, lămurire, recomandare. [Gen. -iei, var. indicațiune s.f. / cf. fr. indication, lat. indicatio].

INDICÁŢIE s. 1. v. directivă. 2. v. prevedere. 3. in-formaţie, îndrumare, lămurire. (A primit toate ~iile necesare,) 4. prescripţie, regulă, (înv.) ustav. (Câteva ~ii pentru ...) 5. v. aviz. 6. v. instrucţiuni. 7. însemnare, menţiune, notă, notificare, notifi-caţie, observaţie, precizare, specificare, specificaţie. (Poartă următoarea ~...) 8. dovadă.

INDICÁȚIE s. f. îndrumare, informație, indiciu, lămurire. (< fr. indication, lat. indicatio)

*indicațiúne f. (lat. indicátio, -ónis. V. dedicațiune). Acțiunea de a indica. Informațiune, lucru care-țĭ indică ceva. – Și -áție.

indicáție (-ți-e) s. f., art. indicáția (-ți-a), g.-d. art. indicáției; pl. indicáții, art. indicáțiile (-ți-i-)