Toate definitiile

INDISCRÉȚIE, indiscreții, s. f. Faptul de a destăinui secretele încredințate de cineva; p. ext. lipsă de măsură în vorbă, lipsă de discernământ. ♦ Faptă lipsită de delicatețe, de rezervă; nedelicatețe, grosolănie. [Var.: indiscrețiúne s. f.] – Din fr. indiscrétion, lat. indiscretio, -onis.

INDISCRÉŢIE s. curiozitate. (E de-o ~ bolnăvi-cioasă.)

Indiscreţie ≠ discreţie

INDISCRÉȚIE s.f. Destăinuire a unor secrete încredințate de către cineva; (p. ext.) lipsă de măsură în vorbă. ♦ Nedelicatețe, grosolănie, lipsă de rezervă. [Gen. -iei, var. indiscrețiune s.f. / cf. fr. indiscrétion].

INDISCRÉȚIE s. f. destăinuire a unor secrete încredințate de către cineva; lipsă de măsură în vorbă. ◊ nedelicatețe, grosolănie. (< fr. indiscrétion, lat. indiscretio)

*indiscrețiúne f. (d. discrețiune; fr. indiscrétion. Lipsă de discrețiune, curiozitate nepermisă. Revelarea unuĭ secret. Purtare indiscretă. – Și -éție.

indiscréție (-ți-e) s. f., art. indiscréția (-ți-a), g.-d. art. indiscréției; pl. indiscréții, art. indiscréțiile (-ți-i-)