Toate definitiile

INDISTÍNCT, -Ă, indistincți, -te, adj. (Livr.) Care nu se poate distinge bine, care este neclar. – Din fr. indistinct, lat. indistinctus.

INDISTÍNCT adj. v. imprecis, neclar, nedeslu-şit, nelămurit, neprecis, vag.

INDISTÍNCT, -Ă adj. (Rar) Care nu se poate distinge bine; neclar. [Cf. fr. indistinct, lat. indistinctus].

INDISTÍNCT, -Ă adj. care nu se poate distinge bine, neclar. (< fr. indistinct, lat. indistinctus)

*indistínct, -ă adj. (fr. indistinct, d. lat. in-distinctus). Care nu se distinge bine: vocĭ indistincte. Adv. În mod indistinct: auzeam indistinct.

indistínct adj. m., pl. indistíncți; f. indistínctă (-tinc-tă), pl. indistíncte