Toate definitiile

INDULGÉNT, -Ă, indulgenți, -te, adj. Care manifestă indulgență; care iartă ușor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din fr. indulgent, lat. indulgens, -ntis.

INDULGÉNT adj. 1. v. iertător. 2. v. concesiv.

Indulgent ≠ exigent, riguros, sever, neiertător, neîngăduitor, netolerant, strict

INDULGÉNT, -Ă adj. Iertător; îngăduitor; blând. [Cf. fr. indulgent, lat. indulgens].

INDULGÉNT, -Ă adj. care manifestă indulgență; iertător; îngăduitor; tolerant. (< fr. indulgent, lat. indulgens)

*indulgént, -ă adj. (lat. indúlgens, -éntis). Îngăduitor, ĭertător, care persimte [!] mult: cu răiĭ nu trebuĭe să fiĭ indulgent. Adv. În mod indulgent.

indulgént adj. m., pl. indulgénți; f. indulgéntă, pl. indulgénte