Toate definitiile
INÉRT, -Ă, inerți, -te, adj. 1. Nemișcat, fără viată, neînsuflețit. ♦ Inactiv din fire, lipsit de vigoare, de vioiciune, moale, molâu. 2. (Fiz.; despre corpuri) Care are inerție; (despre masa corpurilor) care se referă la inerție. 3. (Chim.; despre elemente sau substanțe) Lipsit de reactivitate față de alte elemente sau alte substanțe. – Din fr. inerte, lat. iners, -tis.
INÉRT adj. 1. v. mort. 2. anchilozat, înţepenit, ţeapăn. (Are o mână ~.) 3. (CHIM.) inactiv. (Substanţă ~.)
INÉRT, -Ă adj. 1. Nemișcat, neînsuflețit, mort. ♦ Moale, moliu, lipsit de energie. 2. (Fiz.) Cu inerție; referitor la inerție. ♦ (Chim.) Lipsit de reactivitate față de alte substanțe. [< fr., it. inerte, cf. lat. iners].
INÉRT, -Ă adj. 1. nemișcat, neînsuflețit, mort. ◊ moale, molâu, lipsit de vigoare. 2. (fiz.) cu inerție; referitor la inerție. 3. (chim.; despre elemente, substanțe) lipsit de reactivitate față de alte substanțe. (< fr. inerte, lat. iners)
*inért, -ă adj. (lat. in-ers, -értis, d. in-, ne, fără, și ars, artis, artă). Fără activitate, fără mișcare proprie: cadavrele-s inerte. Fig. Fără activitate intelectuală saŭ morală: spirit inert.