Toate definitiile
INFANTICÍD, -Ă I. adj., s. m. f. (părinte) care își ucide propriul copil nou-născut. II. s. n. pruncucidere. (< fr. infanticide, lat. infanticidum)
*infanticíd, -ă s. și adj. (lat. infanticida, d. infans, copil, și [oc]-cídere, a ucide. V. ucid). Ucigaș de pruncĭ: o mamă infanticidă. S. n., pl. e. Infanticidiŭ.
infanticíd1 adj. m., s. m., pl. infanticízi; adj. f., s. f. infanticídă, pl. infanticíde
!infanticíd2 s. n., pl. infanticíde
INFANTICÍD, infanticiduri, s. n. (Jur.) Ucidere a propriului copil; pruncucidere. ♦ Ucidere a unui copil. – Din fr. infanticide, lat. infanticidium.
INFANTICÍD s. v. pruncucidere.
INFANTICÍD s.n. Ucidere a propriului copil nou-născut; pruncucidere. [< fr. infanticide, cf. lat. infans – copil, caedere – a ucide].
INFANTICÍD, -Ă I. adj., s. m. f. (părinte) care își ucide propriul copil nou-născut. II. s. n. pruncucidere. (< fr. infanticide, lat. infanticidum)
*infanticíd, -ă s. și adj. (lat. infanticida, d. infans, copil, și [oc]-cídere, a ucide. V. ucid). Ucigaș de pruncĭ: o mamă infanticidă. S. n., pl. e. Infanticidiŭ.