Toate definitiile
INFIDÉL, -Ă, infideli, -e, adj. 1. Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, care își calcă angajamentele față de cineva, nefidel; (despre soți) care calcă credința conjugală. 2. Inexact, care nu exprimă adevărul, realitatea. – Din fr. infidèle, lat. infidelis.
INFIDÉL adj. 1. v. adulter. 2. v. inexact.
Infidel ≠ credincios, devotat, fidel
INFIDÉL, -Ă adj. 1. Necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste, în prietenie); (spec.; despre soți) care nu respectă credința conjugală. 2. (Despre memorie) Pe care nu se poate conta, bizui; slab, defectuos. ◊ Traducere infidelă = traducere incorectă, inexactă. [Cf. fr. infidèle, lat. infidelis].
INFIDÉL, -Ă adj. 1. necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste); (despre soți) care nu respectă credința conjugală. 2. (despre memorie) pe care nu se poate conta; slab, defectuos. ♦ traducere ~ă = traducere incorectă, inexactă. (< fr. infidèle, lat. infidelis)
*infidél, -ă adj. (lat. in-fidélis). Necredincĭos, fără fidelitate: casier infidel. Nesigur: memorie infidelă. Inexact: traducere infidelă. Subst. Care n´are adevărata religiune: a-ĭ converti pe infidelĭ. Adv. În mod infidel.