Toate definitiile

INFLAMÁȚIE, inflamații, s. f. Proces patologic datorat unui excitant chimic, fizic și mai ales microbian și manifestat prin durere, temperatură, înroșirea și umflarea locului bolnav; umflătură. [Var.: inflamațiune s. f.]. – Din fr. inflammation, lat. inflammatio.

INFLAMÁŢIE s. (MED.) 1. v. inflamare. 2. (concr.) congestie, iritaţie. (O ~ gravă a rănii.) 3. v. tu-mefiere. 4. v. tumefacţie.

INFLAMÁȚIE s.f. Umflare și înroșire a unui organ sau a unui țesut bolnav, care devine dureros la atingere; umflătură. [Gen. -iei, var. inflamațiune s.f. / cf. fr. inflammation, lat. inflammatio].

INFLAMÁȚIE s. f. proces de umflare și înroșire a unui organ sau țesut bolnav, dureros la atingere; umflătură. (< fr. inflammation, lat. inflammatio)

*inflamațiúne f. (lat. inflammátio, -ónis). Acțiunea de saŭ de a se inflama. Rezultatu eĭ. Med. Obrinteală, unflătură dureroasă și ferbinte [!] produsă de îngrămădirea sîngeluĭ (la o bubă orĭ la o rană) pe care organizmu o face ca să se apere de microbĭ și să se vindece. (Meningita, pneŭmonia, gastrita sînt inflamațiunĭ interne). – Și -áție.

inflamáție (-ți-e) s. f., art. inflamáția (-ți-a), g.-d. art. inflamáției; pl. inflamáții, art. inflamáțiile (-ți-i-)