Toate definitiile
INFLUÉNȚĂ1, influențe, s. f. 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. ♦ Spec. Acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). 2. (Fiz.; în sintagma) Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric; inducție electrostatică. [Var.: influénție, influínță s. f.] – Din fr. influence.
INFLUÉNȚĂ2, influențe, s. f. (înv.) Nume dat unei boli epidemice asemănătoare cu gripa; p. gener. gripă. – Din fr., it. influenza, germ. Influenza.
INFLUÉNŢĂ s. 1. înrâurire, putere, (rar) stăpânire, (înv.) înrâurită. (Nu are nici o ~ asupra lui.) 2. v. autoritate. 3. înrâurire, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. v. efect.
INFLUÉNŢĂ s. v. gripă.
INFLUÉNȚĂ s.f. 1. Acțiune exercitată asupra unei ființe sau asupra unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2. Putere, trecere, precădere. 3. (Med.) Răceală, gripă. [Cf. fr. influence, it. influenza].
ELECTRIZARE PRIN INFLUÉNŢĂ s. (FIZ.) inducţie electrostatică.
INFLUÉNȚĂ1 s. f. 1. acțiune exercitată asupra unei ființe sau a unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2. putere, trecere, precădere. (< fr. influence)
INFLUÉNȚĂ2 s. f. gripă. (< it. influenza)
*influénță f., pl. e (fr. influence, lat. in-fluentia). 1. Acțiunea unuĭ lucru asupra altuĭa: influența combinată a soareluĭ și a luniĭ produce fluxu și refluxu. 2. Fig. Trecere, vază, putere: acest om are influență în minister. 3. (it. influenza). Gripă, guturaĭ violent și epidemic. V. înrîurire.
influénță s. f., g.-d. art. influénței; pl. influénțe
ELECTRIZARE PRIN INFLUÉNŢĂ s. (FIZ.) inducţie electrostatică.
INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru; a înrâuri. ◊ Refl. recipr. Două forțe care se influențează reciproc. – Din fr. influencer.
INFLUENŢÁ vb. a înrâuri. (A ~ mişcarea sim-bolistă.)
INFLUENȚÁ vb. I. tr., intr. A exercita o influență (asupra cuiva sau a ceva); a înrâuri. [< fr. influencer, it. influenzare].
INFLUENȚÁ vb. tr., intr. a exercita o influență; a înrâuri. (< fr. influencer)
*influențéz v. tr. (d. influență; fr. influencer). Exercit influență asupra cuĭva: a influența un judecător în darea dreptățiĭ.
influențá (a ~) vb., ind. prez. 3 influențeáză