Toate definitiile

INFORMÁȚIE, informații, s. f. 1. Comunicare, veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație. 2. Lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare și de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicație a unui instrument etc.). ◊ Teoria informației = teoria matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor. 4. (Biol.; în sintagma) Informație genetică = totalitate a materialului genetic dintr-o celulă capabilă să creeze secvențe de aminoacizi care, la rândul lor, formează proteine active. – Din fr. information, lat. informatio.

INFORMÁŢIE s. 1. comunicare, înştiinţare, ştire, veste. (O ~ de mare importanţă.) 2. v. ştire. 3. (înv.) cuvânt. (N-a primit ~iile lui.) 4. referinţă, relaţie. (Ce ~ii îmi poţi da despre ...?) 5. v. notă. 6. v. documentare. 7. v. sursă. 8. v. indicaţie.

INFORMÁȚIE s.f. 1. Știre, veste, comunicare; lămurire (asupra unei persoane etc.). ♦ Semnal material capabil să declanșeze o reacție (acțiune) materială a unui sistem dinamic de autoreglare pentru care sistemul este condiționat și finalizat. 2. Documentare; totalitatea materialului de informare; izvoare. ◊ Teoria informației = teoria matematică a proprietăților generale ale surselor de informație și ale canalelor de transmisiune ale informațiilor. [Gen. -iei, var. informațiune s.f. / cf. fr. information, rus. informațiia, it. informazione].

INFORMÁȚIE s. f. 1. știre, veste, comunicare. ◊ lămurire asupra cuiva sau a ceva; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvor, sursă. 2. noțiune centrală a teoriei comunicațiilor și a ciberneticii, desemnând elementele noi în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în structura unui mesaj, în semnificația unui simbol. ♦ teoria ĩ = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor. 3. ~ genetică = totalitatea materialului genetic dintr-o celulă. (< fr. information, lat. informatio)

*informațiúne f. (fr. information; lat. informatio, -ónis, acțiunea de a instrui). Act judiciar care conține depozițiunile unor marturĭ [!]. Fig. Știre, veste: a da cuĭva informațiunĭ despre ceva, a culege informațiunĭ. – Și -áție.

informáție (-ți-e) s. f., art. informáția (-ți-a), g.-d. art. informáției; pl. informáții, art. informáțiile (-ți-i-)