Toate definitiile

INFRACTÓR, -OÁRE, infractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o infracțiune. – Din fr. infracteur, lat. infractor.

INFRACTÓR s. (JUR.) făptaş, făptuitor, răufăcător. (~ul a fost condamnat.)

INFRACTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Jur.) Cel care comite o infracțiune. [Cf. fr. infracteur].

INFRACTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care comite o infracțiune. (< fr. infracteur, lat. infractor)

*infractór, -oáre s. (lat. infractor). Care comite o infracțiune.

infractór s. m., pl. infractóri