Toate definitiile

INJECTÁ, injectez, vb. I. 1. Tranz. A introduce, cu ajutorul seringii, un medicament lichid într-un organism. ♦ A introduce, sub presiune, în masa unui material sau într-un spațiu închis, un fluid sau o suspensie de corp pulverulent. 2. Refl. (Despre ochi) A se colora ușor în roșu; a se înroși, a se congestiona. – Din fr. injecter, lat. injectare.

INJECTÁ vb. (MED.) a se congestiona, a se înroşi. (Ochii i s-au ~.)

INJECTÁ vb. I. 1. tr. A introduce un lichid cu seringa într-un corp, într-o rană etc. ♦ A introduce ceva prin presiune într-un corp. 2. refl. (Despre ochi) A se înroși, a se congestiona. [< fr. injecter, cf. lat. in – în, iactum < iacere – a arunca].

INJECTÁ vb. I. tr. 1. a introduce un medicament lichid cu seringa într-un corp, într-o rană. 2. a introduce prin jet, sub presiune, un fluid. II. refl. (despre ochi) a se înroși, a se congestiona. (< fr. /s'/injecter, lat. iniectare)

*injectéz v. tr. (lat. in-jectare, a arunca în, d. in-jícere, -jectum, a arunca în. V. înĭept, ab-ject, pro-ĭect, trec). Introduc cu un instrument un lichid în corp pintr´o [!] deschizătură naturală saŭ făcută de mîna omuluĭ: a-țĭ injecta morfină ca să adormĭ. V. refl. Devin injectat: fața bețivuluĭ se injectase.

îmbalsaméz și îmbălsăméz v. tr. (d. balsam; it. imbalsamare, fr. embaumer). Umplu un cadavru cu substanțe aromatice ca să nu putrezească. Parfumez: florile îmbalsamează aeru. – Astăzĭ nu se maĭ îmbalsamează morțiĭ scoțîndu-li-se intestinele, ca în vechime, ci se injectează în vine niște substanțe care împedecă putrezirea, și de aceĭa e maĭ exact a zice a injecta.

injectá (a ~) vb., ind. prez. 3 injecteáză