Toate definitiile

INODÓR, -Ă, inodori, -e, adj. Care nu emană miros; fără miros. – Din fr. inodore, lat. inodorus.

INODÓR adj. nemirositor. (Substanţă ~.)

INODÓR, -Ă adj. Fără miros. [Cf. fr. inodore, lat. inodorus < in – fără, odor – miros].

INODÓR, -Ă adj. fără miros. (< fr. inodore, lat. inodorus)

*inodór, -ă adj. (lat. in-odórus, d. in-, fără, și ódor, odóris, miros). Fără miros: gaz inodor.

!inodór (i-no-/in-o-) adj. m., pl. inodóri; f. inodóră, pl. inodóre