Toate definitiile

INOPORTÚN, -Ă, inoportuni, -e, adj. Care nu este sau nu se întâmplă la timpul oportun; nepotrivit, neoportun. ♦ (Despre oameni) Care incomodează; neplăcut; plictisitor. – Din fr. inopportun, lat. inopportunus.

INOPORTÚN adj. 1. neoportun, nepotrivit, (livr.) intempestiv, (fig.) deplasat, (O acţiune ~.) 2. v. ne-poftit.

Inoportun ≠ oportun

INOPORTÚN, -Ă adj. Care nu este oportun; nepotrivit. ♦ Stingheritor, supărător, plictisitor. [Cf. fr. inopportun].

INOPORTÚN, -Ă adj. care nu este oportun; nepotrivit. ◊ neplăcut, supărător. (< fr. inopportun, lat. inopportunus)

*inoportún, -ă adj. (lat. in-opportúnus. V. importun). Care nu e oportun, nu e la timp potrivit: propunere inoportună. Adv. A sosi inoportun.

!inoportún (i-no-/in-o-) adj. m., pl. inoportúni; f. inoportúnă, pl. inoportúne