Toate definitiile

INOVÁȚIE, inovații, s. f. Noutate, schimbare, prefacere. ♦ Rezolvare a unei probleme de tehnică sau de organizare a muncii cu scopul îmbunătățirii (productivității) muncii, perfecționării tehnice sau raționalizării soluțiilor aplicate. [Var.: (înv.) inovațiúne s. f.] – Din fr. innovation, lat. innovatio, -onis.

INOVÁŢIE s. 1. v. inovare. 2. (concr.) înnoire, modificare, noutate, prefacere, schimbare. (A introdus unele ~ii.)

INOVÁȚIE s.f. Schimbare, introducere a ceva nou într-un sistem, într-o practică, într-o activitate, într-o operație tehnică etc. [Gen. -iei, var. inovațiune s.f. / cf. fr. innovation, lat. innovatio].

INOVÁȚIE s. f. 1. schimbare, modificare; noutate. 2. rezolvare a unei probleme tehnice sau organizatorice prin adoptarea de soluții moderne, de perfecționări. (< fr. innovation, lat. innovatio)

*inovațiúne f. (lat. in-novátio, -ónis). Înoire, schimbare). Înoitură, rezultatu înoiriĭ: a introduce oare-care inovațiunĭ în armată. V. novațiune.

inováție (-ți-e) s. f., art. inováția (-ți-a), g.-d. art. inováției; pl. inováții, art. inováțiile (-ți-i-)